Slăvi deșarte, bârnă-n ochi
Doar neghină nu și grâu
Văzătorul dă în gropi
Orbul merge fără frâu

Înțeleptul sa oprit
Întâlnindu-L pe Isus
A-nțeles că e prostit
De acel, ce-i e supus

Văduva necazu-și plânge
El-orfanul a lui soartă
Și din rană încă curge
Sângele de altă dată

Lacrimi curg pe-ntreg pământ
Și dureri sânt tot mai mari
Bate-al neștiinței vânt
Spulberând pe cei mai tari

Strigă mulți din valea morții
Ca să iasă din mormânt
Dar mai mulți s-au dat cu hoții
Părăsind al Său Cuvânt

Banii sânt tot mai puțini
Chiar de-s mulți numai ajung
Folosiți sânt de străini
Nu pentru-al credinței jug

***
Vine ceasul, a sosit
Trâmbița-și avântă glasul
Văzătorul e orbit
Orbul își îndreaptă pasul

Către Domnul, în văzduh
Căci a vrut mereu să vadă
Prin Isus, prin Sfântul Duh
Binecuvântatul Tată.

Amin!